De ce atunci cand esti cel mai fericit se intampla ceva si devi cel mai trist?
De ce atuncti cand razi ... se intampla ceva si pufnesti in plans?
De ce atunci cand esti printre prieteni si suferi ... numai 2 te inteleg si dintre ei numai 1 te ia in brate si iti spune ce vrei sa auzi?
De ce cand cineva iti da un sfat si tu sti ca ala e bun si ca trebuie sa-l asculti si sa-l urmezi, tu faci fix opusul?
De ce toata lumea trebuie sa fie deprimata sau serioasa in mijloacele in comun iar daca zambesi sau indraznesti sa razi ... se uita la tine de parca ai fi nebun?
De ce lumea a uitat ce inseamna iubirea?
De ce atunci cand vorbesti despre iubire lumea ridica din sprancene si se uita ciudat la tine sau te ia peste picior?
De ce nimic nu ne convine?
De ce atunci cand ne e bine .. facem cumva sa ne fie rau?
De ce atunci cand lumea te stie vesel si bine dispus indiferent de situatie si se intampla ca intr-o zi sa plangi sau sa fi mai trist/suparat, te intreba toata lumea ce ai si mai apoi iti spun ..."Tu nu esti asa..."?
De ce ai vrea sa schimbi un om care se comporta cu tine exemplar? De ce l-ai vrea altfel?
De ce incercam mereu sa fim ceea ce nu suntem?
De ce te gandesti mereu la ce vrea cel de langa tine in loc sa te gandesti mai inatai la ce vrei tu?
De ce incercam mereu sa-i ajutam pe cei care nu merita si eventual pe aceia care ne-au si ranit?
De ce ne gandim mereu si la trecut, uitand sa ne gandim mai des la prezent si viitor?
De ce atunci cand faci cuiva un bine, primesti numai rau?
De ce ne e greu sa iubim si mai ales ... de ce e greu sa fii iubit?
De ce cand vrei ceva, e cineva care deja a obtinut ceea ce ti-ai dorit?
Si mai ales....
De ce toti ne-am pus, macar pentru o singura data, una dintre intrebarile de mai sus?
Monday, May 30, 2011
Thursday, May 26, 2011
Noaptea
Printre blocuri cu balcoane, ca niste cutii asamblate, gri-cenusiu, te pierzi in noapte si uiti de toate.
Lumini galbui pe toate strazile, in ferestre se pierd printre jaluzele.
Nimic nu-i la fel, totul e diferit.
Linistea s-a lasat intr-un sfarsit si lumea parca e mai linistita acum.
Pac, pac, pac si inca un shot, depinde numai de locul prin care treci acum.
Ai gria sa nu cazi in capcanele acoperite de sange.
Lumea primejdioasa trage si sparge, uita de vene si de persoanele apropiate.
Samanii devin sacali si toti te ataca pe la spate!
Stinge lumina si asculta ce zice, nu adormi inainte de cuvinte, simte ritmul si respiratia, tine minte ca viata, e salvarea!
Nu uita ca in timpul zilei esti singur, noaptea bordurile-ti pot fi scaparea.
Gata!
Vorbele devin arma, sinceritatea si vorbele pe fata sunt salvarea.
"Toate-s vechi si noua toate" uite un citat lasat si abandonat de mult in spate.
Printre soapte, intr-un parc, un felinar te vede de departe...
Te vede, te-ar saluta dar tu nu-l vezi.
Admiri de mult o lumina mult mai mare.
Timpul a trecut, noaptea a venit si felinarul ...
S-a stins!
Lumini galbui pe toate strazile, in ferestre se pierd printre jaluzele.
Nimic nu-i la fel, totul e diferit.
Linistea s-a lasat intr-un sfarsit si lumea parca e mai linistita acum.
Pac, pac, pac si inca un shot, depinde numai de locul prin care treci acum.
Ai gria sa nu cazi in capcanele acoperite de sange.
Lumea primejdioasa trage si sparge, uita de vene si de persoanele apropiate.
Samanii devin sacali si toti te ataca pe la spate!
Stinge lumina si asculta ce zice, nu adormi inainte de cuvinte, simte ritmul si respiratia, tine minte ca viata, e salvarea!
Nu uita ca in timpul zilei esti singur, noaptea bordurile-ti pot fi scaparea.
Gata!
Vorbele devin arma, sinceritatea si vorbele pe fata sunt salvarea.
"Toate-s vechi si noua toate" uite un citat lasat si abandonat de mult in spate.
Printre soapte, intr-un parc, un felinar te vede de departe...
Te vede, te-ar saluta dar tu nu-l vezi.
Admiri de mult o lumina mult mai mare.
Timpul a trecut, noaptea a venit si felinarul ...
S-a stins!
Wednesday, May 25, 2011
20 de ani
Cum e la 20 de ani?
Raspunsul difera si depinde de punctul din care privesti "problema".
- Ca la 19. Nimic nou ... momentan totul este la fel. Nu s-a schimbat nimic. Sa vedem ce-o fi pe parcurs. NU?!
- Eh ... cum sa fie? Normal. Am mai imbatranit un an. A trecut timpul asa de repede...parca ieri stateam in fata blocului cu ceilalti copii si ne jucam. Frumoase timpuri ...
- La 20???? Glumesti!!!! E foarte tare!!! Ca-n piesa celor de la Voltaj - 20 de ani, mi se potriveste perfect. Descrie intr-un mod cat mai exact si apropiat de realitate, ceea ce simt si prin ce trec.
Si raspunsuri posibile ar mai fi. Chiar fara numar as putea spune, dar nu este cazul sa mai enumar ca as plictisi prea tare si nu vreau asta.
Un lucru pe care l-am observat este ca pe masura ce mai trece un an din viata ta, ajungi sa-ti amintesti tot mai mult de ceea ce erai in copilarie: acel copil zvapaiat, dornic de cunoastere - trebuie sa afli tot, sa stii tot si sa vorbesti despre tot ce ti se intampla, care nu stia ce-i aia suferinta, munca asidua si caruia i se facea pe plac si obtinea tot ce isi dorea plangand si urland de mama focului prin magazine pana ce parintelui i se facea mila si-i facea pe plac.
Culmea este ca pe langa acel "moment of remembrance" vine si regretul ... intr-un fel sau altul si acea dorinta arzatoare de a vrea sa dai timpul inapoi pentru a fi macar pentru o zi ceea ce erai atunci/candva.
Ce va fi ? sau Ce se va intampla mai tarziu, in urma trecerii timpului?
Nu se stie! ... Viitorul, pentru mine, este ceva ce poate fi schimbat zilnic prin tot ceea ce ni se intampla: facem, spunem, vedem si auzim. Putem afla prin diverse metode cate ceva despre drumurile pe care vom merge si pe care ne va purta vantul dar niciodata nu putem avea certitudinea ca asa va fi. Acelea sunt doar niste repere ... dar cum ajungi sa-ti manuiesti destinul ... depinde numai de TINE!
Raspunsul difera si depinde de punctul din care privesti "problema".
- Ca la 19. Nimic nou ... momentan totul este la fel. Nu s-a schimbat nimic. Sa vedem ce-o fi pe parcurs. NU?!
- Eh ... cum sa fie? Normal. Am mai imbatranit un an. A trecut timpul asa de repede...parca ieri stateam in fata blocului cu ceilalti copii si ne jucam. Frumoase timpuri ...
- La 20???? Glumesti!!!! E foarte tare!!! Ca-n piesa celor de la Voltaj - 20 de ani, mi se potriveste perfect. Descrie intr-un mod cat mai exact si apropiat de realitate, ceea ce simt si prin ce trec.
Si raspunsuri posibile ar mai fi. Chiar fara numar as putea spune, dar nu este cazul sa mai enumar ca as plictisi prea tare si nu vreau asta.
Un lucru pe care l-am observat este ca pe masura ce mai trece un an din viata ta, ajungi sa-ti amintesti tot mai mult de ceea ce erai in copilarie: acel copil zvapaiat, dornic de cunoastere - trebuie sa afli tot, sa stii tot si sa vorbesti despre tot ce ti se intampla, care nu stia ce-i aia suferinta, munca asidua si caruia i se facea pe plac si obtinea tot ce isi dorea plangand si urland de mama focului prin magazine pana ce parintelui i se facea mila si-i facea pe plac.
Culmea este ca pe langa acel "moment of remembrance" vine si regretul ... intr-un fel sau altul si acea dorinta arzatoare de a vrea sa dai timpul inapoi pentru a fi macar pentru o zi ceea ce erai atunci/candva.
Ce va fi ? sau Ce se va intampla mai tarziu, in urma trecerii timpului?
Nu se stie! ... Viitorul, pentru mine, este ceva ce poate fi schimbat zilnic prin tot ceea ce ni se intampla: facem, spunem, vedem si auzim. Putem afla prin diverse metode cate ceva despre drumurile pe care vom merge si pe care ne va purta vantul dar niciodata nu putem avea certitudinea ca asa va fi. Acelea sunt doar niste repere ... dar cum ajungi sa-ti manuiesti destinul ... depinde numai de TINE!
Subscribe to:
Posts (Atom)